Stau si visez uneori despre cum ar fi fost daca ar fi fost altfel de cum a fost. De pilda, daca as fi stiut in liceu ceea ce stiam acum.
Oare m-as fi combinat cu tipa aia de la clasa paralela? Oare m-as mai fi stresat atat cu bacul? Sau cu olimpiadele? Sau poate, in timpul asta, m-as fi apucat de antreprenoriat online, as fi adus conceptele lui web2.0 in era web0.5, as fi colaborat la scrierea specificatiilor CSS, as fi inventat Ruby on Rails atunci cand de-abia daca se inventase Ruby?
Oare as fi putut cumpara Google.com (domeniul)? Sau macar sa intru in vorba cu Larry si Sergey, dandu-le cateva idei (evident, de fapt ale lor) despre cum sa-si monetizeze afacerea?
In timpul liber as fi putut scrie Codul daVinci, Harry Potter si inca cateva bestseller-uri, sau pur poate doar as fi putut fi primul blogger al tarii, furand aceasta onoare din bratele lui Troniu?
Sau, mai simplu, m-as fi putut lansa in imobiliare, sperand a deveni mai bogat decat primul cioban al tarii, sau macar a-mi lua o garsoniera in capitala, pe vremea cand aceasta costa doar 5000 de dolari?
Ceva mai interesanta devine visarea cand iti inchipui ca inca ti-ai putea trimite mesaje, tie celui din trecut. Ca, daca te concentrezi suficient, ai reusi sa-i dai presentimente sau scurte viziuni, vise tulburi sau simple reverii, tie, tanarului de odinioara.
Si stai si te gandesti daca nu cumva chiar acum un EU de peste zece ani iti trimite idei, presentimente sau scurte viziuni despre viitor.
Apoi te trezesti si-ti dai cu apa rece pe fatza.