Ce am mai citit..

1. (In vacanta de iarna)Pyramids de Terry Pratchett – inca o carte in stilul sau caracteristic: ironic fantasy

2. (Dupa vacanta de iarna) Microserfs de Douglas Coupland – un fel de jurnal al unui tanar programator (cica bug tester) de la Microsoft (anii 93-94), care alaturi de prietenii sai pornesc un startup; din punctul de vedere al celor familiarizati cu IT, cartea e execrabila – genul ala de legende stupide despre hackeri, programatori, pasiunea creatoare si dezvoltarea unui program. Un junk mare. Din punctul de vedere al descrierii unui gen aparte de cultura si cautare a identitatii, e o carte bunicica, desi mult inferioara celebrei Generation X

3. Codul daVinci – de Daniel Brown ; best sellerul anului – cine nu a auzit oare de ea, anul acesta? Citita in varianta originala; comentarii:
descrieri ridicole uneori ale Parisului, Luvrului; scrisa cam neindemanatic(zic eu) pe la inceput (descrieri ale personajelor si intrigii, in stilul clasic pe care l-am invatat in clasa a 5-a la scoala); din fericire, o intriga faina, un stil facil, alert; subiectul? O combinatie de 24hours (serial celebru in State si nu numai) si Pendulul lui Foucault; combinat poate cu ceva gen Grisham, pentru lizibilitate; ce sa mai, o lectura mai alerta ca Harry Potter (nu te poti dezlipi de ea vreme de 2 zile, dar apoi esti multumit ca ai terminat-o).

4. am mai inceput sa citesc L’empire des Anges de Bernard Werber, autor de bestselleruri sf francez; inca un autor cam supraevlauat, zic eu – idei faine si interesante, dar stil.. mediocru; macar e citibil usor..

Ca disclaimer, trebuie sa marturisesc ca sunt probabil inca sub influenta stilului lui Chuck Palahniuck (autorul lui Fight Club), a carui opera am citit-o aproape integral (nu am citit inca Invisible Monsters, dar asta mai ales pentru ca dupa Diary mi-e cam frica.. ); acolo da stil si putere a scrisului – iti infierbanta sangele; dupa cateva zeci de pagini, trebuie sa lasi cartea din mana, altfel simti ca explodezi.